Nașterea Kyokushin – patru oameni care au format o epocă

Cum a devenit un modest dojo din Tokyo o organizație mondială: rolul lui Masutatsu Oyama, Kenji Kurosaki, Shigeo Kato și Tadashi Nakamura în apariția Kyokushin, de la începuturile din Mejiro, în 1953, până la primul World Open Karate Tournament, în 1975.

Rolul lui Masutatsu Oyama, Kenji Kurosaki, Shigeo Kato și Tadashi Nakamura în apariția Kyokushin

István Adámy Hanshi, 9 dan
Președintele fondator al Global Kyokushin Budokai

Nașterea unei organizații mondiale într-un modest dojo din Tokyo

Când vorbim astăzi despre karateul Kyokushin, ne gândim la organizații internaționale, la campionate mondiale, la imense tabere de antrenament și la dojo-uri care funcționează în numeroase țări ale lumii.

Și totuși, începutul acestei istorii arăta cu totul altfel.

La începutul anilor 1950, Japonia se reconstruia încă după urmările celui de-al Doilea Război Mondial. Și în lumea artelor marțiale aveau loc schimbări însemnate. Karateul se răspândea tot mai larg, în timp ce se purta o dispută continuă despre dacă trebuie considerat în primul rând un sistem tradițional de educație, un sport sau o artă practică de luptă.

În acest mediu a început să-și croiască propriul drum Masutatsu Oyama.

În 1953, în cartierul Mejiro din Tokyo, într-un loc de antrenament în aer liber, a început lucrul din care s-au dezvoltat mai târziu Oyama Dojo, apoi Kyokushinkaikan.

Începuturile nu aminteau de lumea sălilor de antrenament moderne. Se lucra în condiții modeste, cu puține echipamente și cu o pregătire fizică extrem de dură.

Oyama nu voia însă să creeze pur și simplu o școală de karate în plus.

Voia să alcătuiască un sistem în care valoarea tehnicilor să fie dovedită de lupta reală, de pregătirea fizică și de reziliența spirituală.

Una dintre cele mai importante baze ale filosofiei de mai târziu a Kyokushin s-a născut din această viziune.

Masutatsu Oyama – Întemeietorul care căuta o cale nouă

Masutatsu Oyama a fost un maestru japonez de karate de origine coreeană, al cărui nume s-a împletit indisolubil cu istoria Kyokushin.

Viața lui este înconjurată de numeroase povestiri extraordinare și legende.

Retragerile sale în munți, exercițiile fizice supraomenești, demonstrațiile de spargere și apariția lui în fața taurilor se numără printre cele mai cunoscute relatări din istoria karatelui.

O parte dintre aceste povești sunt documentate istoric, altele s-au transformat în legendă de-a lungul deceniilor.

Adevărata însemnătate istorică a lui Oyama nu trebuie însă căutată în ele.

Mult mai important este faptul că a înțeles că karateul nu poate deveni exclusiv exersarea unor forme și succesiuni de mișcări stabilite dinainte.

În sistemul pe care și-l închipuia, cunoașterea tehnică, pregătirea fizică, forța de voință și aplicabilitatea practică trebuiau să alcătuiască o unitate.

Antrenamentul dur, lupta și disciplina spirituală nu erau cerințe independente una de alta, ci părți ale aceluiași proces de dezvoltare.

Oyama însă – ca orice mare personalitate istorică – nu și-a făurit singur opera.

În jurul lui lucrau instructori și luptători remarcabili, care au contribuit la dezvoltarea Kyokushin prin cunoștințele, experiența și personalitatea lor.

Dintre ei, merită să ne amintim de trei figuri deosebit de importante.

Kenji Kurosaki – Pionierul luptei dure și al kick-boxingului

Kenji Kurosaki a fost unul dintre cei mai importanți instructori ai primului Oyama Dojo.

În perioada formării Kyokushin, a jucat un rol important în dezvoltarea pregătirii fizice dure și a instruirii bazate pe lupta practică.

În vreme ce Oyama lua parte la demonstrații și călătorii în străinătate, instructori cu experiență asemenea lui asigurau continuitatea instruirii în munca de zi cu zi a dojo-ului.

Numele lui Kurosaki este însă important nu doar în istoria Kyokushin, ci și în cea a kick-boxingului modern.

În anii 1960, interesul pentru compararea practică a diferitelor sporturi de luptă a devenit tot mai puternic.

Una dintre etapele importante ale acestui interes a fost seria de meciuri din Thailanda din 1964, în care karatiști japonezi și-au măsurat cunoștințele cu luptători de Muay Thai.

Kurosaki a luat și el parte la meciuri și a fost învins.

Eșecul nu a însemnat însă sfârșitul carierei sale.

Dimpotrivă.

Experiențele din Thailanda au jucat un rol important în activitatea lui de mai târziu, când, îmbinând unele tehnici și metode de antrenament ale karatelui și ale Muay Thai-ului, a contribuit la dezvoltarea kick-boxingului japonez.

Prin întemeierea Mejiro Gym și prin influența sa asupra vieții olandeze a sporturilor de luptă, moștenirea lui Kurosaki a depășit cu mult cadrul Oyama Dojo-ului inițial.

Cariera lui arată bine că, în dezvoltarea artelor marțiale, căutarea independentă a propriei căi poate avea un rol hotărâtor.

Shigeo Kato – Forță de voință, instruire și extindere internațională

Shigeo Kato este o altă figură importantă a primei generații a Kyokushin.

A fost un karatist de statură relativ mică, a cărui carieră poartă și o învățătură importantă despre legătura dintre aptitudinile fizice și forța de voință.

În lumea sporturilor de luptă avem adesea tendința să supraapreciem înălțimea, greutatea și forța fizică.

Și totuși, eficiența este determinată de numeroși alți factori: cunoașterea tehnică, viteza, coordonarea, simțul momentului, inteligența luptei și, mai presus de toate, practica constantă.

Activitatea de instructor a lui Kato a avut un rol însemnat în dezvoltarea Kyokushin.

În Japonia a participat la munca centrală de instruire, iar în perioada extinderii internaționale a ajuns și în Australia, unde a contribuit la cunoașterea Kyokushin.

Numele lui este legat și de instruirea timpurie a lui Shokei Matsui, una dintre figurile hotărâtoare ale Kyokushin japoneze de mai târziu.

Povestea lui Kato poartă pentru mine un mesaj pedagogic deosebit de important.

Valoarea unei arte marțiale nu o dau doar cei mai mari, cei mai puternici sau cei mai de succes competitori.

La fel de importanți sunt instructorii care sunt în stare să-și transmită cunoștințele, să formeze noi generații și să trezească în elevii lor dăruirea față de dezvoltare.

Adevăratul rezultat al unui maestru bun se arată adesea nu în propriile lui victorii, ci în realizările de mai târziu ale elevilor săi.

Tadashi Nakamura – De la luptător la întemeietor de școală internațională

Tadashi Nakamura a fost unul dintre cei mai cunoscuți luptători și instructori ai Kyokushin timpurii.

Numele lui a devenit cunoscut mai ales în legătură cu provocarea din Thailanda din 1964.

Meciurile dintre karatiștii japonezi și reprezentanții Muay Thai-ului au avut o mare însemnătate, deoarece s-au întâlnit două sisteme de luptă diferite.

Potrivit rezultatelor relatate în mod tradițional, Nakamura și Akio Fujihira au câștigat, în timp ce Kenji Kurosaki a fost învins.

Rezultatul de 2–1 în favoarea Japoniei a devenit unul dintre cele mai des citate evenimente din istoria Kyokushin.

Nu văd însă însemnătatea lui istorică în faptul că o artă marțială și-ar fi dovedit în mod definitiv superioritatea față de cealaltă.

O văd mult mai degrabă în faptul că compararea deschisă a diferitelor sisteme a oferit posibilitatea dezvoltării tehnicilor, a tacticilor și a metodelor de antrenament.

Nakamura și-a continuat mai târziu activitatea în Statele Unite, unde a devenit una dintre figurile importante ale popularizării Kyokushin.

Cu timpul a pornit pe un drum propriu și a creat organizația Seido Karate.

Acest parcurs arată bine că, dintre maeștrii primei perioade a Kyokushin, mai mulți nu au transmis pur și simplu sistemul lui Oyama, ci, pornind de la propria experiență, au elaborat și soluții noi de instruire și de organizare.

1964 – Nașterea Kyokushinkaikan

Oyama Dojo, care la început funcționa în condiții modeste, a trezit de-a lungul anilor un interes tot mai mare.

În 1964 s-a înființat Kyokushinkaikan, care a oferit un cadru instituțional dezvoltării ulterioare a sistemului și extinderii lui internaționale.

După aceea au urmat noi borne.

În 1969 s-a organizat primul All Japan Open Karate Tournament.

Iar în 1975 a avut loc primul World Open Karate Tournament, un eveniment de importanță hotărâtoare în istoria karatelui knockdown.

Kyokushin nu mai era atunci doar o orientare marțială japoneză.

Începea să devină o mișcare internațională.

Spiritul și metodele de antrenament ale fostului dojo mic au ajuns în țări, culturi și comunități diferite.

Moștenirea comună a celor patru oameni

Carierele lui Oyama, Kurosaki, Kato și Nakamura au continuat în direcții diferite.

Nu au gândit la fel în toate privințele, iar căile lor organizatorice nu au rămas neapărat comune nici mai târziu.

Totuși, îi leagă o perioadă istorică hotărâtoare.

Toți au luat parte la procesul în care s-au format sistemul tehnic, metodologia de instruire și însemnătatea internațională a Kyokushin.

Oyama a formulat și a organizat bazele noii orientări.

Kurosaki a lăsat o urmă durabilă în domeniul eficienței luptei și al comparării cu alte sisteme.

Kato a contribuit la munca de instruire și de extindere internațională.

Iar Nakamura, prin activitatea sa de competitor, de instructor și de constructor de organizații, a devenit o figură importantă a istoriei artelor marțiale.

Povestea lor ne amintește și că dezvoltarea unei arte marțiale nu este niciodată rezultatul exclusiv al realizării unui singur om.

Alături de marii întemeietori se află mereu acei instructori, elevi și colaboratori care transformă ideile în practică de zi cu zi, în instituții funcționale și în comunități internaționale.

Respectul față de tradiție și libertatea dezvoltării

Pe baza experienței mele de peste o jumătate de secol în instruirea de karate și în construirea de organizații, cred că din istoria Kyokushin nu trebuie să păstrăm doar duritatea fizică și performanțele extraordinare.

La fel de important este curajul spiritual care a făcut posibilă nașterea unui nou sistem marțial.

Oyama nu a creat ceva durabil pentru că ar fi acceptat neschimbate toate soluțiile anterioare.

Ci pentru că a făcut din cunoașterea dobândită, împreună cu propria experiență, cu ideile sale și cu munca sa consecventă, un sistem nou.

Aceeași căutare independentă a propriei căi a caracterizat și activitatea de mai târziu a mai multor colaboratori timpurii ai săi.

De aceea, respectul față de moștenirea Kyokushin nu poate însemna respingerea posibilității dezvoltării.

Cunoașterea istoriei nu ne obligă să păstrăm neschimbate toate practicile anterioare.

Ne obligă să înțelegem ce valori, ce înțelegeri și ce realizări omenești au făcut posibilă apariția Kyokushin de astăzi.

De aceea am rezumat filosofia Global Kyokushin Budokai în următorul gând:

„Kyokushin s-a născut în Japonia, dar a devenit moștenirea întregii omeniri. Îi respectăm trecutul, dar nu lăsăm trecutul să-i limiteze viitorul.”

Gând de încheiere

Când mă uit la fotografiile vechi din perioada de început a Kyokushin, nu văd în ele doar tineri karatiști.

Văd reprezentanții unei epoci care încă nu puteau ști cu exactitate la dezvoltarea cărei mișcări de însemnătate internațională iau parte.

Nu dispuneau de posibilitățile tehnice de astăzi, de centre moderne de antrenament sau de mijloace internaționale de comunicare.

Aveau însă o idee, hotărâre, putere de muncă și credință în ceea ce voiau să creeze.

Una dintre cele mai importante învățături ale istoriei Kyokushin este pentru mine aceea că rezultatele durabile nu cer neapărat cele mai favorabile circumstanțe.

Cer mult mai degrabă oameni capabili să-și pună cunoștințele, munca și întreaga personalitate în slujba unui scop comun.

Sarcina noastră de astăzi nu mai este să retrăim Japonia anilor 1950.

Ci ca, păstrând valorile originare ale Kyokushin, să dăm răspuns și provocărilor propriei noastre epoci.

Acesta este adevăratul respect față de tradiție.

Și aceasta este adevărata răspundere față de dezvoltare.

Osu!

István Adámy Hanshi, 9 dan
Global Kyokushin Budokai – președinte fondator

Toate articolele